Ai dă presa mea
Cea mai tare ştire a anului, dacă nu a ultimilor ani, privitoare la un mijloc de comunicare în masă, este proaspăta ,,mutare’’ a Jurnalului arădean al ungurilor de la Informmedia Debrecen, cei care sunt pe drumul bun – cel de a pune cruce defunctului Adevărul de Arad. Nu este vorba despre ,,mazilirea’’ politică, prin restructurarea postului (o să ne oprim asupra acestui subiect, pe larg, cu alt prilej), a lui Tristan Mihuţa, cel mai titrat ziarist arădean contemporan, ci despre mutarea sediului ziarului într-o altă locaţie. Conducerea trustului a considerat că fostul sediu, o hală situată în parcul industrial de la UTA, este prea costisitor şi a decis mutarea acestuia într-un aparatemnt din Centru. Apartament a cărui proprietară este, ATENŢIE!, Ela Falcă, soţia primarului pedelist Gheorghe Falcă şi fiica vitregă a lui Gheorghe Seculici, preşedintele organizaţiei judeţene Arad a PDL. Bă, eşti prost? – vorba lui Leo Aslău, de la Corleone. Cum să-şi mute sediul un ziar cotidian care se dă independent şi apolitic într-o locaţie ce aparţine primarului oraşului? Pe cine mai prostiţi, ,,deontologilor’’, că sunteţi echidistanţi şi nu depindeţi financiar şi nu sunteţi legaţi la robinetul cu bani ai portocaliilor ce conduc, vremelnic, destinele ţării şi ale Aradului? Atât de mici sunteţi, ,,distinşi’’ lingăi şi slugi ale lui Falcă, Seculici şi compania de strângători, încât aţi ajuns să încăpeţi, la propriu vorbind, în patru camere, o baie, bucătărie, două debarale un WC şi două boxe, într-un cuvânt apartamentul 13 (o fi cu ghinion!) situat la etajul II pe Bulevardul Revoluţiei 66 (nu trebuie să plătiţi publicitatea mascată, că nu avem nevoie de banii voştri mânjiţi). Tu, Adriana Barbu Dănilă, această Mireille Mathieu a presei arădene, în care boxă sau debara îţi scri articolele laudative la adresa lui falcă şi a puterii portocalii? Am pomenit numele Adrianei pentru că, scripitic, ea este şef peste redacţie. Scripitic, că faptic Falcă este cel care este în tot şi toate la Jurnalul arădean.
Jalnic, dragi tovarăşi, este trist ce se întâmplă cu şi în presa arădeană, fie ea scrisă, vorbită, văzută şi auzită. A pus caracatiţa portocalie mâna pe mass media arădene (vezi şi mutarea GlaSULII într-un sediu ce aparţine privatei lui nea ReluSponsoRelu Ardelean), mai ceva ca Becali pe Steaua. Dar, nu disperaţi! Că iată că până şi Becali e pe cale să piardă Steaua. Deocamdată justiţia doar l-a ,,ars’’, în favoarea Ministerului Apărării, cu 400.000 de euro.
P.S. Apropo, ştie cineva unde îşi are sediul noua televiziune formată prin contopirea INFO TV şi TV Arad (ce a fost cumpărată de Georgică Cornu, proprietarul firmei de construcţii Comfort Grup şi a televiziunii TVT 89 Timişoara, şi de către Eusebiu Pistru)? O să vă spunem noi, cu (h)altă ocazie.
Într-una din zilele trecute am primit prin email (nu râdeţi, că comunişti cum suntem ne-am upgradat şi noi la tehnica nouă) de la, haideţi să-i zicem, anonim. Nu e anonim, că, din greşeală, şi-a scris şi numele, dar la rugămintea celui care s-a semnat ,,Jurnalistul sărac’’ nu-i vom dezvălui identitatea. Jurnalistul sărac în cauză ne-a scris despre necazurile lui şi ale mai multor colegi de-ai săi de la trustul de presă patronat de omul de afaceri Valer Blidar, necazuri prilejuite de ,,jurnalistul parvenit’’, cum îl denumeşte el pe Andrei Ando, actualul şef peste media proprietarului de la Astrei Vagoane Călători şi altor firme. Iată, în numărul de astăzi, doar o frântură din ceea ce ne-a trimis Jurnalistul sărac care, se pare, că a fost dat afară de Ando, la fel cum au păţit şi alte câteva zeci de colegi:
,,Stau şi mă uit în jurul meu şi văd atâta nedreptate. Ce uşor poate fi pentru unii la care perii de pe limbă au o lungime mai mare, să ajungă unde-şi doresc, ceea ce pentru alţi "oameni de meserie", în speţă jurnalişti că la ei fac referire, este foarte greu cu toate că au ani mulţi în spate în acest domeniu. Mă refer la "unii" cum ar fi "Andraş" alias Andrei Ando, un om fără scrupule, cu un tupeu specific câmpiei Panonice a lui Gingis Han sau al hunului Attila, rătăcit pe meleaguri mioritice. Omul care pentru binele lui şi a acoliţilor calcă pe cadavre, din simpla dorinţă de a ajunge la ciolanul întreg din care nimeni să nu fi luat vreo bucătură.’’