Acuzatorii de profesie

Unul din oamenii mei preferaţi spunea odată că el stă de vorbă doar cu persoane de la care are de învăţat. Analizându-i viaţa am descoperit că e un autodidact care a evoluat enorm şi a reuşit să depăşească limite peste care credeam că nu va trece niciodată.

Cunosc şi alt gen de persoane,  nemulţumite şi mereu gata să dea vina pe cei din jur pentru eşecurile lor. E greu să stai în preajma unor asemenea fiinţe mai ales dacă se izbesc mereu de negativism şi autoflagelare chiar şi în cele mai minuscule aspecte ale existenţei.

Nu cred în optimismul sau speranţa duse la extreme dar nici nu pot trăi înconjurată de spaimă sau ca o falsă victimă prizonieră a unui destin prescris. Nu cred că tot ce mi se întâmplă se datorează răului din ceilalţi. Ştiu că am contribuit din plin la mare parte din nerealizările trecute şi că am ratat şanse atunci când am amânat sau am tratat cu superficialitate  anumite aspecte.

Şi totuşi există acuzatori de profesie, au un vinovat pentru toate şi descoperă în fiecare persoană atâtea defecte încât te miri că nu şi-au luat doctoratul din găsirea de vinovaţi.

Am puţini prieteni dar i-am ales cu multă grijă tocmai pentru a evita contaminarea cu nemulţumiţii sau răutatea care înveninează buna dispoziţie.

Există în viaţă situaţii extreme şi dureroase în care e normal să plângi sau să fi fără speranţă dar e obositor să faci din asta un stil de viaţă.

Să treci prin viaţă ca un spectator, să nu contribui cu nimic la binele general dar să şti să găsesţi vină şi vinovaţi în toate pare a fi sloganul celor de acest gen.

Cândva visam să schimb lumea, astăzi ştiu că poţi contribui la schimbare doar acolo unde în confuzie se caută o direcţie sau eşti ideea salvatoare a cuiva care o căuta demult. E inutil să încerci măcar să-i ajuţi pe cei care au transformat rangul de victimă în artă.

Dacă ai genul acesta de persoane în jurul tău încearcă să le limitezi apropierea. Te vor seca de viaţă, optimism sau dorinţa de a evolua. Vei ieşi învins, pentru că spre deosebire de luptători , ei au avut timp să găsească argumente pentru stagnarea lor. E singura lor preocupare, aceea de a-ţi tăia orice elan de bucurie sau dorinţă de realizare.

Vei ajunge să crezi că, la fel ca şi ei, eşti minuscul, lipsit de soluţii şi nu merită să te zbaţi pentru nimic,

Dacă mai ai  un strop de bucurie, viaţă sau dorinţă de a te ridica începe prin a face curăţenie în jurul tău.

Primii eliminaţi... acuzatorii de profesie.

Oana IVA