Premiile Flacara Rosie 2011

Aşa cum am zis şi în alţi ani, numai mâine nu-i poimâine şi gata şi cu anul de graţie 2011. De graţie pentru gaşca de pedelei ce conduce Aradul şi ţara, să fim bine înţeleşi. An cu bune şi mai multe rele, an preelectoral, cu criză economică, cu şomaj şi firme în faliment şi o cocie dintre ele desfiinţate. În ceea ce ne priveşte pe noi, comuniştii de la Flacăra roşie, ne-am cam subţiat, şi la număr de pagini, şi la ritmicitatea apariţiilor (aţi mai văzut ziar săptămânal să apară de două ori pe lună? Sigur aţi mai văzut, e vorba despre foaia pe care o ţineţi în mână). Însă am rămas aceiaşi vajnici critici ai tuturor, fie ei la putere, fie în opoziţie, fie ei din administraţie sau de pe aiurea. Şi nu ne-a fost şi nici nu ne este ruşine, pentru faptul că suntem neruşinaţi. Şi i-am supărat pe aceia care s-au crezut Dumnezeu pe pământul Aradului.
Au fost voci care ne-au sugerat ca măcar acum, în al 12-lea ceas din acest an să o lăsăm mai moale. Să-i cerem iertare lui Falcă, lui Seculici, lui Ioţcu, lui Căprar, lui Popescu şi altora ca ei. Ei bine, nu! Le dăm premii şi anul acesta, aşa ca să le facem sărbătorile mai „liniştite”. Cei care se bucură că au scăpat şi nu au primit premii, să nu fie prea veseli. Că la anu’ nu se ştie ca pământu’.

Premiul
NU ADUCE ANU’, CE ADUCE CENTRALU’ -
Nicu Chiş
Cu siguranţă nu sunt mulţi dintre dumneavoastră, stimaţi tovarăşi, care îl cunoaşte pe Nicu Chiş, poate doar câţiva dintre iubitorii fotbalului. Noi am mai scris de el, pe vremea când şi-a dorit cu ardoare să ajungă preşedinte la UTA, în locul lui Gio. Ajutat, cum altfel, de Ghiţă Falcă. Că n-a ajuns la UTA, e clar, însă omu’ nu s-a lăsat până nu a ajuns preşedinte. Fostul picolo a fost ales, ATENŢIE!, nici mai mult nici mai puţin decât preşedinte de onoare la Clubul Rotary „Cetate” Arad. Şi asta, spun gurile rele, doar pentru simplu fapt că este ginerele lui Torcoş, cel care a pus mâna, pe vremea când Dan Ivan era preşedintele Consiliului Judeţean Arad, mare proprietar peste Hotelul partidului, actual Central. Loc unde, aţi ghicit, îşi ţin întruniriel rotarienii arădeni de la „Cetate”. Noi ce să mai zicem, stăm aşa şi ne facem că ne gândim. Şi nu putem concepe cum rotarienii, care se consideră oameni cu şcoli înalte, miez, elite etc., au acceptat un picolo ca preşedinte? Fie el şi de onoare.   

Premiul
BRELOCU’ -
Flavius Măduţa
Cu siguranţă nu sunt mulţi dintre dumneavoastră, stimaţi tovarăşi, care îl cunoaşte pe Flavius Măduţa, poate doar câţiva dintre iubitorii fotbalului şi câţiva benzinari. Nu, Flavius nu a vrut preşedinte la UTA, a fost, o vreme, la Pecica, la West Petrom. Şi acum e vicepreşedinte, cel mai mare din câte se aude, la PSD Arad. De ce acest viraj brusc? Pentru că, nu-i aşa, la fotbal şi politică se pricepe toată lumea (că agricultură nu mai avem). Şi cum la PSD era teren peren, datorii multe de achitat (trăiască Vama română şi PDL-ul împreună cu ea!), Măduţa a sărit în barca lui Dorel Căprar. Şi nu numai în barcă, că de-acolo i se trage porecla „brelocu’”, ci îl însoţeşte pe, era să zicem Pătrar – ca şi în articolul electoral plătit la Jurnalul, peste tot în peregrinările sale. Chiar şi la birturile simandicoase unde îşi iau masa şi la care, la unul deocamdată, sunt chiar asociaţi. Se aude prin târg că soţia lui Căprar este foarte supărată de faptul că Dorel stă mai mult cu „Brelocu’” decât cu ea. Şi când colo, chiar aşa.

Premiul
„PARAPETU” –
Eusebiu Pistru
Chiar dacă neterminată (ho, ho, ho, mai e mult până departe), zilele trecute s-a inaugurat autostrada Arad – Timişoara. A fost Boc, a fost Boagiu, a fost Igaş, a fost Pistru plus toată suflarea pedelistă din Arad care s-a înghesuit în spatele minişrilor să se tragă şi ei în chip şi să se vadă la teveu (Falcă, Ioţcu, Bibarţ etc.). S-a inaugurat e foarte mult spus, că la modul în care e echipată şi dotată, numai a autostradă nu arată. Pistru, secretarul nostru de la Transporturi a fost desemnat, mai demult, de către ministresa Boagiu să se ocupe personal de investiţiile în materie de drumuri din vestul ţării. Asta una. Şi doi. Din câte ştiţi, la doar câteva ore după ce au plecat oficialităţile a avut loc şi primul accident pe Arad – Timişoara. Un şofer a sărit cu maşina de pe carosabil şi a aterizat direct în parcul de utilaje ale constructorului. Care a fost cauza exactă a evenimentului rutier nu prea importă, cert este că dacă pe margini erau montaţi parapeţi de protecţie, aşa cum scrie la manualul autostrăzilor, tragedia putea fi evitată. Deci, dom’ Pistru, ce aţi inaugurat, autostradă sau un banal drum rapid? Că cu banii cheltuiţi acolo puteau fi făcute şi una şi alta.

Premiul
„PAMBLICA” –
Nicolae Ioţcu
Preşedintele în exerciţiu al Consiliului Judeţean Arad, Nicolae „Juliţa - Mădrigeşti” Ioţcu merită cu prisosinţă acest premiu. Şi asta pentru că, luând modelul de la centru, taie într-o veselie panglici la inagurări de drumuri de toltiş, vicinale, săteşti, comunale, orăşeneşti, judeţene bla, bla. Nu trece o săptămână fără ca să-l vedem pe Ioţcu pe la televizoare sau prin ziarele portocalii din Arad, că mai taie un metăr dă pamblică. De i-a mers vestea prin Arad că a consumat (tăiat) mai mulţi kilometri de panglică decât câţi kilometri de drum a realizat.

Premiul kamikaze - televiziunii West TV
Pentru că a... protestat contra vântului, de tot s-a udat pe pantaloni, în disputa cu tipii de la cablu. Andrei Ando, directorul postului, nu ştie proverbul „ungur la ungur nu-şi scoate ochii” (patronul de la RDS e tot ungur) aşa că s-a apucat să facă miting de protest. RDS este suficient de puternic pe poziţie astfel încât să ducă război cu Antenele lui Voiculescu (Antena 2 şi GSP nu sunt în grila de programe a RDS) şi-atunci se va speria de mitingul lui Ando sau de amenzile Audio-vizualului.
Măi, Bandi, o să intre West TV-ul pe grilă când ajunge PRM la putere. Adică never...

Premiul „George Pruteanu”- Igaş şi Funeriu
Se acordă ex-aequo celor doi miniştri arădeni, Costel „branconierul” Igaş şi Daniel „este multe” Funeriu, pentru curajul de a încerca să creeze o limbă română paralelă cu cea existentă oficial. Costello foloseşte o limbă de lemn (o fi cea de la firma lui de mobilă?) în care se găsesc cuvinte ca „branconaj”, iar celălalt ministru, care păstoreşte guvernamental educaţia şi ştiinţa, ne-a bucurat auzul cu expresia „datoriile ministerului este de zero lei”. 
E clar, cei doi au ajuns miniştri pentru că se pricep la limbi (e multe, Daniele) şi nu la română mă refer.

Premiul nevasta anului – Lucia Seculici
Nevastă de preşedinte de filială judeţeană, soacră de primar de municipiu, madama în cauză şi-a făcut firmă de imobiliare. Situaţia e clară, după părerea noastră. Dacă tot e perioadă de criză, dacă tot are soţ şi ginere bănuiţi de implicare în afaceri cu terenuri, de ce să ia comisionul altă firmă (gen Elecon?), când poate chiar dumneaei opera cu terenurile? Sau, mă rog, ca să nu se prindă oamenii simpli, madama operează afacerile altora şi viţeversa. C-aşa-i când eşti nevastă de nevastă şi conduci două case cu un singur deget...

Premiul Cetăţeanul Câine
Aţi văzut Citizen Kane? Filmul… Dacă nu aţi văzut filmul, vă spunem noi că se potriveşte perfect cu Cetăţeanul Câine din Arad. Citizenul din film era un cetăţean provenit dintr-o familie săracă, şi care îşi câştigă un statut de om înstărit. Iată ce spunea critica de film, despre una dintre peliculele care au influenţat istoria cinematografiei mondiale: “Acest om nu mai are o viaţă proprie, viaţa sa aparţine publicului, ziarelor, fotografiilor, de pe prima pagină, interviurilor. Omul este orgolios, brutal, rigid şi sfidător. Tot acest film este un strigăt în care exista multa disperare”. Alegeţi dumneavoastră cui să îi acordăm premiul: 1.Gheorghe Seculici; 2. Gheorghe Falcă; 3. Traian Igaş.

Premiul Caragiale
Se acordă lui Gheorghe Falcă, primarul Aradului, pentru următoarele merite: este singurul primar care nu a fost prefect şi care nu a avut o amantă, deşi soţia lui a avut cel puţin un amant; este singurul primar care patronează cu gândul şi cu fapta altora mass-media locală scrisă şi orală; ziarele patronate de Famiglia Falcă se numesc aşa: Glasul Aradului, Vocea Aradului, Curentul arădean...

Premiul Falcă
Se acordă. post-mortem, lui Ion Luca Caragiale pentru devotamentul faţă de tezele lui Falcă, exprimate în iluminata carte „Societatea vie”, inspirându-se din titlurile ziarelor patronate de primarul Aradului, când a scris piesele sale de teatru. Caragiale s-a inspirat din următoarele idei de nume de ziare ale lui Falcă: Vocea Patriotului Naţionale, Răcnetul Carpaţilor etc. Societatea de pe vremea lui Caragiale s-a mai inspirat din ideile teziste ale lui Falcă şi a născut ziare precum: Ecoul evreiesc, Cuvântul Tău este Adevărul.

Premiul Panglica de aur din Autostradă
Se acordă oficialităţilor arădene (este premiu de grup) pentru reuşita de a inaugura o autostradă care a stabilit două recorduri mondiale, imediat după tăierea panglicii inaugurale: autostrada a rămas deschisă doar pentru biciclete, iar primul accident a avut loc imediat după inaugurare. Adevărul este că Băsescu a spus încă de pe vremea câd era ministru al transporturilor că ne „scoate autostrăzile din cap”. Premiul poate fi extras direct din autostradă, utilizând un târnăcop, ori un pikamer. Valoarea premiului constă în faptul că autostrada nu va mai fi securizată de panglică.

Premiul
,,Farmec financiar’’
 Gheorghe Seculici

Preşedintele PDL Arad are o problemă. Ba chiar mai multe. A venit criza şi bate vânt de faliment prin conturile sale şi a firmei de proiectări pe care o păstoreşte. Trezit la realitate din beţia puterii pe care i-a dat-o, temporar, funcţia politică cu care a fost înzestrat, Seculici se vede tot mai singur şi tot mai părăsit până şi de farmecul financiar ce l-a făcut celebru în lumea mondenă ce se preumblă pe la saloanele de înfrumuseţare pentru muieri sau pe la hairştilişti, cum vreţi. Cum lovelele sunt cam canci, Seculici se visează preşedinte al Consiliului Judeţean Arad, aşa ca să-şi reîmprospăteze farmecul financiar. De l-ar ţine măcar. Că numai aşa poate pierde PDL-ul şefia CJA. O, tempora!


Premiul
,,Sponsorul anului’’
Aurel Ardelean

În plină criză financiară un personaj pitoresc pentru Arad şi nu numai, aruncă cu bani (nu ai săi) în stânga, pardon numai în dreapta presei arădene, de rahat de altfel. A dat cu un sediu în capul celor de la GlaSULAradului, unde îşi publică zilnic toate inepţiile şi băşinile pe care privata pe care o păstoreşte le face. În Jurnalul ungurilor de la Infirmmedia nu te mai poţi băşi de nea Relu. Pe la televiziunile locale, unele scoase de pe grilă de bune ce sunt, nu ai loc de cel care a promis că face şi drege (spital, stadion etc.) şi a făcut nimic. Despre alte paparude gen Monica Tulcan, soţii Trocan sau Dani Albu (paparudu’) ce să mai zicem?  Luaţi-i banu’, până mai are.

Premiul
,,Puşca-i prefectură lată, pădurar eram odată’’
 Călin Bibarţ

Cine are noroc are, pune naşu’ şi... ajunge prefect. Cam aşa s-ar traduce ascensiunea lui Călin Bibarţ, un inginer silvic bunicel, de altfel, care s-a culcat seara şef de ocol şi s-a trezit prefect. Că o bună perioadă de vreme nu ştia cu ce se mănâncă prefectura, nu că acum ar şti, e altă chestie. Important este că a schimbat basca de pădurar (pe care o folosea trei ani, un an pe faţă, unul pe dos şi al treilea pe şaua de la biţiglă) cu pălăria. Dar, Călinuţ dragă, nu uita ce zice mandea, nu poţi fi domn dacă nu ai fost domnişor. Parol.