Trăim într-o epocă în care ziaristu’ musai să fie şi formator de opinie. Editorialist, cum ar veni. Priceput la tăte şi sfătuitor. Complet şi complex. Alfa şi Omega. Începutul şi Sfârşitul.
Iaca aşa am dat – ce-i drept pe Facebook – de o scriere a unui adintre colegii noştri dragi. Ziarist sportiv o viaţă-ntreagă, dar care acum încearcă să se bage la fineţuri. Uneori îi iese, alteori nu! Asta cu Regele, nu prea i-a ieşit. „Am văzut atâţia ţâcniţi care au ajuns regi”, „i-au interzis acestui mare om să debarce pe teritoriul României”, „Mi-a plăcut că îşi conducea şi îşi repara singur mașinile, că a lucrat la bancă”. Sunt doar trei fraze, crâmpeie de fraze. Dar câtă profunzime.
Noi n-am văzut nici un ţicnit (cu i din i, nu din â) să ajungă rege. Doar am auzit, mai ales am citit, da’ de văzut, neam. E greu să vezi, chiar şi la televizor. Apoi, chiar dacă e corect, a debarca sună mai mult a Băsescu decât a Regele Mihai, dacă tot îl elogiem (l-am elogiat, de fapt). Regele nu debarcă, descinde, descalecă, dacă e să ne băgăm şi noi la fineţuri. Şi, în fine, asta cu lucratul la bancă, nu vedem unde e să-ţi placă. Ştim ce-a vrut Lucică să inducă simţurilor noastre de opinie, adică faptul că Regele nu s-a sfiit să muncească, în meserii „de rând”, dar să-ţi placă de cineva că lucrează la bancă e într-atât de subtil, încât ne depăşeşte. C-aşa-i presa, mai nou, dacă nu epatăm, atunci nu se pune că suntem ziarişti. Sau nu unii speciali…
***
Dacă tot suntem în zona criticilor, trebuie să amintim de unul dintre cele mai cu coloană ziare (on-line, of course, că e la modă). Cu coloană, adică încolonate. Nu, nu-i Vesticu’ lui Ando (devenit din oficios neoficial în oficios, oficios), nici falcq-ul lui Glad Varga (la fel de neoficial, la fel de oficios), ci Ghidonul Aradului (sau cam aşa ceva). Acest Ghidon este operat tot din umbră de un alt pedisto-penelist al Aradului, Adrian Barbeş. Îl ştiţi, cel din trupa Mosquito, ce controla administrativ împrăştierea insecticidelor în cadrul ţânţăriadelor. Ei, şi ăştia se bagă la fineţuri, au şi o rubrică de pamflete. O fi, rubrica, dar conţinutul ne omoară. Cu tente comice de pe vremea brigăzilor muncitoreşti din Titu sau Jibou, pamfletele au o singură ţintă: PSD. Semn clar al verticalităţii ghidonului arădean!
***
Şi încă una despre ghidonaţii noştri. Cică, PSD i-a luat cu japca pe profesori şi elevi la un concert de colinde. Ca un fel de ordin de partid pe unitate (dacă tot e „gheneralul” Fifor eminenţa cenuşie a Armatei Române). Şi că, totuşi, n-a fost multă lume. Bă, tonţilor, noi dacă eram Fifor, Căprar, Anca Stoenescu sau cine ştie cine de la PSD, de mult îi luam pe copii de la şcoală, din timpul orelor. Păi, concertul s-a desfăşurat în Cetatea Aradului şi era o ocazie imensă să vadă şi copiii cetatea. O istorie pe viu!!! Şi veniţi voi, pamfletiştii lu’ ţânţaru’, să criticaţi. Mai ales că invitaţia – dincolo de repetiţia „vă invităm să transmiteţi… invitaţia”, demnă de ministrul Pop – era cât se poate de cuminte. Mult mai cuminte decât ordinele de partid lătrate de Falcă şi la care faceţi aport toţi!
