Plictisiţi de aerul tare

Îmi amintesc de perioada în care România avea trei participante în cupele europene. Bineînţeles, formaţiile româneşti evoluau încă din primul tur competiţional şi nu reuşeau să facă mare brânză. După care brusc totul a început să se schimbe. A fost acel an fantastic în care Steaua şi Rapid au ajuns în sferturile de finală ale Cupei UEFA, gruparea militară  calificându-se în semifinale. Au urmat ani cu şase, şapte echipe din România prezente la startul competiţiilor europene, iar – cel mai important – campioana ţării la fotbal era calificată direct în grupele UEFA Champions League. Însă din acel moment s-a întâmplat ceva. Ceea ce aşteptam şi ne doream de mult timp a devenit o chestie banală. Prezenţa echipelor româneşti în grupele celei mai importante competiţii intercluburi din lume a început să ne plictisească. CFR Cluj, Steaua, Unirea Urziceni şi acum Oţelul Galaţi au început să fie privite cu dezinteres. Stadioanele pe care acestea evoluau erau mai tot timpul goale, indiferent de numele adversarului. Iar presa părea mai interesantă de ultimele scandaluri, decât să promoveze aşa cum ar trebui asemenea partide. Marţi, Oţelul Galaţi a primit replica celor de la Manchester United, una dintre cele mai titrate echipe din lume. Nu am văzut acel entuziasm atât de necesar înaintea unei partide în care în România ajungea unul dintre cele mai importante cluburi din lume. Câte o ştire aruncată în pagina trei a ziarelor, un minut de imagini la buletinul sport de la televizor şi cam atât. Iar la meci, stadionul de 50.000 de locuri s-a umplut pe jumătate. Sincer, cred că românii s-au plictisit de performanţă, de a fi acolo în vârf. Ne mulţumim să fim şi noi în preajmă, iar la final să spunem „bine că nu am luat multe“. Ne propunem un ţel înalt, ajungem aproape de el şi gata, ne deconectăm.

De la anul, România nu va mai avea echipă calificată direct în grupele Champions League. Lucru care cred că ne va prinde bine. Vom tânji din nou după meciurile cu adevărat importante şi ne vom lamenta că nu suntem şi noi acolo. Poate aşa ne vom trezi, poate aşa vom realiza că nu a fost în regulă tot ce s-a întâmplat în ultima perioadă. Dar cum să fie ok atunci când ultimii trei preşedinţi ai Comisiei Centrale de Arbitraj au ajuns să fie arestaţi şi judecaţi pentru luare de mită? Cum poate să fie fotbalul românesc sănătos şi realizator de performanţă când aranjamentele între echipe sau cu arbitrii sunt la ordinea zilei, indiferent de eşalon? Cum să fim acolo în top când mimăm fotbalul, iar juniorii se pregătesc pe unde apucă, fără să li se acorde un minim de condiţii? Ar mai fi destule întrebări, doar că oricum nu are cine să ofere şi răspunsuri. Un lucru e cert, fotbalul românesc a luat-o rău de tot la vale. Şi cred că viitoarele generaţii mă vor privi destul de ciudat când le voi spune că odată – de mult – românii ieşeau în stradă pentru a sărbători rezultatele naţionalei de fotbal. Pentru că atunci ne vom bucura că nu ne-am făcut de râs cu San Marino.