Fotbalul, Mititelu şi „mititica“
Tandemul Sandu – Dragomir a obosit. Era şi cazul. Cei doi „nemuritori“ par împiedicaţi în pedale şi butoane, în propriile urzeli, minciuni şi sumedenia de neconcordanţe în care s-au afundat constant de-a lungul nenumăraţilor ani în care au decis destinul fotbalului românesc la bine şi la rău... Ehei, când a fost cât de cât bine parcă erau trecute mai uşor cu vederea „micile“ matrapâzlicuri şi ghiduşii. Azi aşa, mâine aşa, până când domniile lor şi a lor circari au început chiar să crească că sunt un fel de Dumnezei. Gravă eroare.
Oare supranumele de „Naşul“ sau cel de „Corleone“ sunt întâmplări glumeţe sau etichetează caracterul şi îndeletnicirile celor ce le poartă? Nu. Întrebarea nu-i nevinovată. Caracatiţa de tip mafiot ce a sufocat încet, parşiv şi sigur rezultatele unor meciuri din campionatul intern, arbitrajele şi piaţa transferurilor a atras atenţia până şi novicilor. Blaturile româneşti de la „Gheata de Aur“ a lui Cămătaru anilor 80, la folcloristele de la Piatra Neamţ sau excluderea Craiovei au devenit material didactic peste hotare. La început curiozităţi, mai apoi motive de indignare sau transformat în infracţiuni penale în toată puterea cuvântului ... Adevărat, în fotbal se învârt bani buni, nu numai la noi, pe tot mapamondul, fotbalul a devenit de mult o industrie prosperă ades la limita licitului, dar de aici până la a deţine nu atât pâinea şi cuţitul chi chiar şi brutăria este cale lungă. Hai să o luăm bătrâneşte.
Suntem pe locul 55 în lume la „naţionale“. Sandu şi Mitică rezistă. Arestăm patroni de cluburi şi arbitri. Sandu şi Mitică rezistă. Echipele de club vai de mama lor. Tandemul pedalează mascat de o perdea de fum tip ninja ... Adică tot fotbalul autohton îi varză, corupt, sărac şi tâmpit, doar cei doi corifei ai combinaţiilor sunt mai curaţi şi mai nevinovaţi decât florile de lotus. Ei muncesc, sunt corecţi, excepţionali în tot ce fac, în tot ce vorbesc, de neatins, cu măsurile luate pentru viitoarele statui ce evident le merită. Dar lucrurile nu mai stau aşa. Culmea ironiei e că apare unul de nebăgat în seamă, cu nume predestinat ignoranţei, Mititelu. Auzi domle cum îl cheamă pe fraierul ăsta. Nix prestanţi, nix cultură. Ce mai, o caricatură. Numai că Mititelu ăsta, caricatura devenită non – grata cu tot cu echipa lui, Universitatea Craiova (fie vorba între noi o autentică campioană) nu se lasă şi „dă-i şi luptă“ cu Mitică, cu naşul, cu sistemul, poate chiar cu morile de vânt. Se poate însă ca acest scandal prelungit să pună în funcţiune rotiţele DNA ce pare a fi tentată să declanşeze acţiuni fără precedent.
Procurorii anticorupţie pot începe urmărirea penală împotriva lui Mircea Sandu, Dumitru Dragomir şi a celorlalţi membri ai Comitetului Executiv care au participat la şedinţa în care a fost dictată excluderea provizorie a Craiovei! Iar dacă din cauza lui Mitetlu, amicii noştri de mai sus ajung „la mititica“ atunci să vezi halimai... Sechestru asigurator pe LPF şi FRF; mâţe moarte zburătoare dintr-un ocol în altul, dezvăluiri tip petardă, jalnice minciunele, adevăruri schilodite, lacrimi, rictusuri şi WC-uri înfundate. Nu vreau să compun scenarii, chit că-mi place la nebunie, dar unul mic de tot, aşa ca între prieteni tot forţez: dacă Mitică de la Ligă şi Măria Sa sandu dau de dracu s-ar putea ca sclavii de odinioară care i-au votat de-a lungul aniilor din inerţia şantajelor să-şi dreagă glasul duppă înlăturarea botniţei şi să-şi motiveze alegerea din trecut spunând înghiotindu-se unul pe altul că „votul favorabil“ a însemnat la momentul respectiv, spre exemplu, primirea licenţei, drepturi TV, datorii amânate sau uitate, promisiuni de supravieţuire sau alte avantaje binevenite... Atât şi nimic mai mult. Orice ar fi „peste“ cu siguranţă ar deveni penal ...
Aşa ceva. Un dram, un firicel de adevăr, măcar cât să ungă la inimă, vă asigur una greu încercată, suporterul de rând, suporterul ce încă speră într-un miracol ce să aducă fotbalul din România undeva de unde să privim cu mândrie şi şanse la casele de pariuri evoluţia „naţionalei“ şi a echipelor de club ...
P.S. Pentru cei nostalgici vreau să spun că despărţirea de tandemul Naşu – Corleone nu-i un capăt de lume. Au căzut imperii, teoria evoluţionistă a lui Darwin sau turnurile gemene. Omenirea-i tributară schimbării la fiecare pas fie el şi fandat. Amin.
