“Greaţă gratuită...”
Decembrie. Calendaristic prima lună de iarnă. Comercial, luna cadourilor…
Supermarketurile se întrec în oferte cacealmiste atrăgând clientele cu “super reduceri”, “super oferte”. Totul la superlativ.
Înotăm în pliante viu colorate ce ne propun produse ademenitoare la preţuri ceva mai domestice, probabil la preţurile lor reale cu tot cu adaosurile aferente. Reclama-i doar sufletul comerţului. Vorba jidanului. Jidanul, croitorul comerţului modern a înţeles primul că rulajul mare de marfă garantează succesul cu paşi mărunţi dar repezi. Dacă muşteriul nu mişună şi nu-i atras în prăvălie, toată sfârâiala cu comerţul nu-i decât un bluf. Păi nu, unde-i prea multă curăţenie miroase a faliment…
Chiar am citit pe undeva că pe vremea când Lipscaniul micului Paris, actualul mitic Bucureşti era în floare, în perioada interbelică, adevăraţii “comersanţi” aveau oameni plătiţi după “realizări” de a atrage cu vorba trecătorii în prăvălii. Chestie ce se întâmplă oarecum şi astăzi în supermarketuri unde la anumite raioane, fete îmbrăcate în culorile produselor ce le promovează, timid şi aproape gratis (pentru ele) ne îmbie cu bilete de tombolă, evident toate “câştigătoare” dacă cumpărăm, spre exemplu trei beri, să le zicem “Apocalipsa”, încă una la tombola copilărească de pe hol. În fapt cele patru beri cu tot cu cea “câştigată” acoperind generos preţul real al acestora. Buuun. Nimic rău în asta. Clinetul nehotărât trebuie stimulat iar cel cu ceva bani la el tapat scurt că are de unde. Comerţ, nu? Nu îţi bagă nimeni mâna în buzunar. Nu ştiu ce mi-a venit să dau tocmai exemplul cu berea…
În fine, să reluăm. Decembrie. Calendaristic prima lună de iarnă. Comercial, luna cadourilor…
Recunoaşte-ţi că nu v-aţi aşteptat la o reluare chiar la indigo. Nici eu.
Prieteni dragi, cuvântul care mă oboseşte cel mai tare şi-mi provoacă fără exagerare greaţă în această perioadă, nu-I altul mai abitir decât: “gratis”. Gratis 20%, gratis a treia periuţă de dinţi, gratis montatul anvelopelor, gratis o gură de aer în municipiul nostrum, gratis sifilisul fără prezervativ, gratis, gratis, gratis. Aiurea.
Nimic, măi copii, nu-I gratis în ziua de azi. Ăsta-i un cuvânt cel puţin parşiv, un cuvânt pentru proşti, o jignire la adresa clientului. Şi punct. Şi de la capăt. De la capătul bunului simţ, de unde începe el şi până unde se termină!
Iată ce am reuşit să mă ambalez în plină lună a cadourilor. Că reducerile nu sunt adevărate şi ofertele aşişderea nu-I bai, sunt propuse cu zâmbetul pe buze şi mascate de un oarecare bun simţ, dar să-mi scrii pe reclame cu litere cât o vacă “Gratis” întrece orice măsură…
Până acum am vorbit despre cei ce avem acces să ne facem sau să facem un cadou. Fie el la ofertă, preţ redus sau… gratis. Ultimul cu greaţa aferentă. Dar şi acest dar luat grammatical nu înseamnă mare lucru, însă sufleteşte putem gândi dară la cei pentru ce orice ofertă sau perţ redus nu înseamnă nimic din simplul motiv că nu au nimic. Sunt sigur că aţi intuit… Oamenii străzii, elegant spus sau boschetarii în versiunea dură ăşi doresc în decembrie, luna cadourilor pentru noi, doar o vreme mai prietenoasă, adică cât de caldă mai poate fi ea în această perioadă. Ăsta-i singurul cadou ce şi-l permit şi şi-l doresc… Crunt, nu?
Şi atunci ce-i de făcut? Ţinând cont că boschetarii nu mai sunt primitori şi frigul va deveni tot mai pătrunzător tributar anotimpului, noi, cei ce filozofăm la căldură fie ea şi-n sărăcie şi nevoi, cu maximul neajunsurilor lor. Dacă nu ne permitem să donăm bani pentru adăposturile acestor veritabili “oropsiţi ai vieţii” mîcar să facem ordine prin dulapuri şi hainele de prisos, încălţămintea mai re ace nu o mai purtăm, să le punem frumos împachetate la tomberoanele din faţa blocurilor în care locuim. Să le facem un bine şi o binecuvântată bucurie. Aşa putem oferi din sărăcia noastră ceva cu adevărat gratis pentru alţii, alţii cu mult, mult mai nevoiaşi decât noi. O haină, un pantof, o jucărie, o plapumă, o pernă, orcie poate deveni un cadou nepreţuit pentru oricare din persoanele ce au nevoie de ele. Puse frumos, spălate şi împachetate. Doar decembrie este luna cadourilor, nu comercial vorbind…
P.S. Hai să facem din pretenţiosul cuvânt “Gratis” ceva palpabil, să-i dăm puterea şi grandoarea ce stă la baza etimologiei lui, adică ceva obţinut uşor, meritat, dăruit cu drag, spre folos, fără pretenţii ascunse – interpretare “aut-dex”, pur personală.
