Iubesc femeile,Voi?

Chiar de ar fi să-mi atrag dispreţul misoginilor, trebuie să recunosc că eu unul, iubesc femeile. Punct. Fie ele cuminţi, curve sau curvele dracului. Le iubesc. Descoperirea asta am făcut-o de pe vremea când m-am îndrăgostit lulea de o educatoare minionă ce se ocupa de grupa mică la grădiniţă. Cred că sentimentele erau reciproce cu un adaos pătimaş din partea mea, gelozia.

Dar mi-a trecut repede (chestie ereditară, probabil) din ziua în care, în drumul spre casă, mă ţineam de mână cu două fetiţe, una frumoasă şi una mai urâţică. Urâţica mi-a căzut cu tronc fiidcă mirosea mai bine, a şampon unguresc. De atunci şi până astăzi, discriminarea etnică pentru mine a devenit o utopie. Şi vă asigur că am avut doar de câştigat. Nu ştiu ce mi-a venit să scriu taman despre femei. Poate influenţat de o discuţie surprinsă într-un birt, unde, nişte „băieţi“ cu păsărica adormită pe ouă de ’şpe beri consumate, se întreceau în sudalme şi critici la adresa soţiilor, evident tinere ţinând cont de vârsta lor. Grandomanie, prostie, beţie?

Fraţilor cocoşi, şi acum vorbesc cu cei cu creasta mândră şi pintenii trecuţi prin lupte cu cocoşeli adevărate, nu vă lăsaţi influenţaţi de pseudomasculi ce confundă iatacul unei femei cu ringul de box sau salonul de biliard din care tocmai au descins.

Singura femeie impusă de soartă este mama, toate celelalte sunt doar alegerea noastră. Fie ele prietene sau soţii. Mama fiind „tabu“ nu discutăm. De acord? Bine. Acum puteţi lua loc.

În general şi-n majoritatea cazurilor, „femeile de pe lângă noi“, cum ne place nouă să credem, nu-şi fac decât datoria, adică spală, gătesc, fac curăţenie, merg la servici, ne fac şi ne cresc plozii, ne suportă „micile ieşiri cu băieţii“ sau băunăturile la meciuri. Fals.

„Femeile de pe lângă noi“, indiferent de vârstă, odată măritate sau, poftiţi, cuplate cu masculul viselor, devin, dintr-un instinct străin nouă, un fel de a doua mamă, cu responsabilităţi şi discernământ. Asta însemnând, fraţilor, liber pentru noi la o a doua şi ultimă copilărie.

Nimeni nu contestă că sunt femei pe lume demne de dispreţ, contrapartidă valabilă şi pentru noi, dar, nu despre asta vorbim astăzi. Astăzi vorbim despre acele femei care ne ţin de mână în viaţă şi nu ne vor da cu piciorul peste toiag la bătrâneţe. Mă exprim greoi astăzi. Zile şi zile...

Sunt printre voi şi sceptici. Normal. Atât doar că cei ce s-au încălţat cu femei nătrăfoase, au făcut-o din inerţia liberului arbitru şi le reamintesc că pot beneficia, bine mersi, de instituţia divorţului. Să nu ne stricăm buna dispoziţie şi poziţia de masculi alfa pentru o pleiadă de plângăcioşi ghinionişti ce cândva şi-au jucat hazardat cărţile. Şi nu o spun la mişto. Sunt în cauză. Atât doar că am sesizat la timp că marele loz de la butonieră ce cu mândrie l-am plimbat, era, de fapt, necâştigător... O, tempora!

Şi, cu toate acestea, nu-i înţeleg şi nu o să-i înţeleg în vecii vecilor, amin, pe misogini.

O vorbă bună, o glumă, o floare, o atenţie neînsemnată pentru femeia de lângă noi poate însemna tumultul izbăvitor ce ne spală de toate păcatele săvârşite şi pe care le vom săvârşi în viitorul apropiat. Răbdare şi delicateţe. Un sărut pe tâmplă, unul sincer, poate o tâmplă ce zvâcneşte de oboseală, înseamnă un sărut pe inimă. Cel puţin aşa consideră şamanii. Hai, că devin prea intim. Care râzi, mă?

Permiteţi-mi să mă repet: iubesc femeile. Le-am iubit şi am avut parte de ele aşa cum vă doresc şi vouă. Celor tineri. Celor de vârsta mea le recomand să ţină de ele. Dar cu delicateţe.

Când scriu acest material, soţia-mi spală lenjeria intimă după ce mi-a turnat în ceaşcă un binefăcător ceai de „colţul lupului“ (antireumatic), nu înainte de a-mi pregăti

„hăiniţele“ pentru mîine. Să fiu fercheş. Răchia o beau pe ascuns, că aşa-i mai bună. Nu că n-ar şti. Eh, copilăresc...

Ce mai are de făcut? O nimica toată, ceva de mâncare, să caşce ceva ţoale şi o budincă de vanilie. Apoi să se facă frumoasă pentru ea şi pentru mine şi, dacă ţine sau o ţine, poate încerc un sărut pe tâmplă să vedem ce iese.

Parcă mă simt oleacă obosit. Sau nu? Mai trag o ţigară interzisă cu carisma nevinovăţiei pe sub mustăţi, poate nu se prinde. Gata cu joaca!

Băgaţi-vă ninţile în cap şi iubiţi.vă femeile că altfel vă ia mama dracului. Tot o mamă şi ea...