O palmă poate fi dată şi elegant. Sau, chiar două!

Că avem un preşedinte care se face de râs mai mereu când deschide gura nu este o noutate. Nu trec două-trei zile adunate fără ca impostorul ajuns în fruntea României să nu dea cu mucii în fasole. Zilele trecute, întâiul matelot al ţării, supărat că planurile fascistoide (pentru că la acest mod se raportează actuala putere vizavi de popor!) coapte şi răscoapte la palatele Cotroceni şi Victoria sunt date peste cap de magistraţi, de mulţi magistraţi, a răbufnit la adresa acestora la televiziunea publică, pe care o cârmuieşte după bunu-i plac. Preşedintele a declarat la TVR că nu înţelege cum de se tot iau decizii în instanţe „într-o veselie” (expresia aceasta, demnă de Golden Şpriţ, îi aparţine întâiului om în stat!) împotriva legii care prevede scăderi salariale în cazul bugetarilor, în condiţiile în care respectivul act normativ a fost declarat constituţional.

„Dacă e în fişa de post a cuiva să distrugă ţara asta, să distrugă echilibrele macroeconomice, îi spunem că o face cu succes. Uitaţi-vă, eu spun ce e adunat acum din hotărârile judecătoreşti: În condiţiile în care executăm bugetul anul acesta – 65 miliarde lei, ceea ce înseamnă 13,2 miliarde. Numai din hotărâri judecătoreşti, care au fost hotărâri împotriva unor legi care au fost declarate constituţionale. (...) în momentul de faţă sunt cumulate nouă miliarde lei, plăţi prin hotărârile judecătoreşti”, a spus Băsescu, dovedind încă o dată că, pentru el şi pentru diletanţii pe care-i conduce, separaţia puterilor în stat e de neconceput.

Replica a venit cuminte, argumentată, de la Uniunea Naţională a Judecătorilor din România. Care Uniune îi explică preşedintelui, pe înţelesul său, că instanţele judecătoreşti şi Curtea Constituţională au roluri diferite în procedura de verificare a respectării acestor exigenţe.

„În cadrul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională verifică la nivel abstract şi general conformitatea legii cu Constituţia României. Judecătorii, în schimb, verifică dacă efectele legii, aplicate la o persoană concretă, îi afectează acesteia un drept fundamental. Cele două modalităţi de control sunt esenţialmente diferite, astfel încât afirmaţia preşedintelui în sensul că «În instanţe se câştigă […] împotriva unei legi care este constituţională» porneşte de la greşita înţelegere a rolului fiecăreia dintre aceste autorităţi”, au precizat reprezentanţii Uniunii Judecătorilor. Care au avut eleganţa de a nu contesta imixtiunea PDL în cadrul Curţii Constituţionale, de exemplu.

Totuşi, cea mai mare palmă luată de preşedinte în ultima vreme, a venit de peste mări şi ţări. De la prinţul Charles, al Marii Britanii. Nu direct, pentru că în acest caz vorbim despre un artistocrat, ci indirect, prin modul în care moştenitorul tronului britanic s-a referit la Regele Mihai I de România, la împlinirea vârstei de 90 de ani a Majestăţii Sale. Între mojicia lui Băsescu vizavi de Regele nostru şi prestanţa şi eleganţa discursului lui Charles e o diferenţă ca şi cea de la cer la pământ. Sau, dacă vreţi, ca şi cea dintre Marea Britanie şi România...