Primăvara lui Boc (şi Băsescu)

Premierul Emil Boc forţează sosirea primăverii. L-a sacrificat pe Baconschi, de la externe, într-o încercare disperată de a le salva pielea celorlalţi 16 miniştri ai cabinetului, cu el în frunte, desigur. Gestul său „reparator” a fost taxat rapid de românii care în aceste zile protestează în stradă. „Cu o floare nu se face primăvară”, i-au transmis manifestanţii premierului, cerând în continuare demisia întregului guvern şi a preşedintelui Traian Băsescu, precum şi organizarea de alegeri anticipate. În aceste condiţii, este aşteptat pasul doi. Sau, dacă vreţi, planul de rezervă. Ce presupune acesta numai mintea preşedintelui-jucător - care în aceste zile s-a retras strategic, apelând la rocadă, ca la şah - poate să ştie. Sigur că am putea anticipa câteva scenarii, dar asta ar însemna să încercăm să gândim ca Băsescu, ceea ce nu este deloc uşor. Nu putem fi toţi diabolici.

De cealaltă parte, Opoziţia jubilează: poporul bate în porţi la Cotroceni şi la Palatul Victoria, cerând demsia celor instalaţi acolo de acelaşi norod (şi nărod!) plus voturile măsluite din diaspora. Pentru partidele care acum se visează a fi o alternativă la Guvernarea Băsescu - Boc, nemulţumirea populaţiei vine să confirme faptul că, la alegeri, în România se va produce o schimbare majoră. Pentru populaţie, respectiva schimbare nu înseamnă prea mult, decât, desigur, şansa de a nu mai fi luată în derâdere şi peste picior de nişte impostori ajunşi în fruntea ţării. Oamenii s-au săturat să fie făcuţi leneşi şi beţivi de un preşedinte despre care se spune că ar avea, la rândul său, probleme cu alcoolul. Unii spun că şi cu femeile, în special cu cele blonde. Cei mai mulţi dintre români s-au săturat să fie conduşi de un guvern incompetent, care a decontat criza pe spatele celor mulţi şi necăjiţi. În ultimii ani, România a funcţionat la cote de avarie, nu pentru că ar fi avut mai puţine ministere, mai puţini miniştri, ci din cauza calităţii îndoielnice a celor instalaţi acolo, în aparatul guvernamental. Sunt lucruri care au condus la dezastrul în care suntem azi, pe fondul crizei mondiale, desigur. Iar populaţia, dincolo de faptul că-şi doreşte cu ardoare să nu-i mai vadă pe Boc şi pe Băsescu, nu are încredere nici în alternativa USL. Politicienii de la PSD, PNL şi PC, dacă nu sunt respinşi de manifestanţii din pieţe (cum a fost în cazul lui Ludovic Orban), sunt priviţi cu neîncredere. Pentru românul căruia i-a ajuns cuţitul la os, care nu are cu ce-şi creşte copiii, nu are cu ce-şi plăti întreţinerea şi se îmbracă de la second-hand, întreaga clasa politică e vinovată pentru situaţia în care s-a ajuns. Şi pe bună dreptate! Toţi, pe rând, s-au perindat pe la guvernare, având grijă doar să-şi umple propriile buzunare şi pe cele ale acoliţilor. S-a întâmplat în toate guvernele post-decembriste. Că acum s-a atins un prag maxim, e cu atât mai grav. De aici izvorăşte vehemenţa cu care protestatarii cer demisia Guvernului Boc şi a preşedintelui Băsescu. De aceea, demiterea lui Baconschi nu este suficientă. Poporul vrea să plece toţi. Iar cei care nu înţeleg asta, dincolo de faptul că au o problemă de percepţie a realităţii, riscă să sfârşească prost. Cât se poate de prost!
P.S. În privinţa alternativei, poporul are şi soluţia: Monarhia şi un guvern de tehnocraţi (eventual din import)!