Prinţul Charles şi frunza Elenei Udrea
Elena Udrea, această cosânzeană din povestea politicii româneşti contemporane, s-a întâlnit cu Prinţul Charles, naturalizat de o vreme încoace prin Transilvania. Şi într-atât a fost de emoţionată sărmana, încât mai că i-a picat frunza. Aia, ştiţi voi care!
Şi, ce ne spune doamna după vizita la prinţ? Pe Facebook şi pe Twitter, desigur, că s-a prins şi ea că acolo e mai important să apari decât la televizor. „Am avut o întâlnire cu Alteţa Sa Regală Charles, Prinţul de Wales, un extraordinar, ambasador al turismului românesc”, spune Elena Udrea, sec, având grijă să ataşeze şi câteva poze în care pare emoţionată, copleşită de prezenţa Prinţului de Wales. Nu ştim cât e emoţie şi cât e teatru în acest caz, dar putem bănui.
Dar, să nu fim răi. Îmi imaginez că au avut o discuţie plăcută. El, făcându-i complimente pentru frunza care invită la explorare (aici, fiecare este liber să înţeleagă ce vrea), ea mulţumindu-i pentru modul în care promovează România în lume. Sunt convins că lucrurile nu au mers mai departe. Nici nu era cazul... Nu se cădea să aprofundeze discuţia, mai ales că protagoniştii întâlnirii fac parte din lumi diametral opuse. În timp ce prinţul reprezintă un sistem monarhic care şi-a pus amprenta în mod pozitiv asupra întregului mapamond, doamna ministru reprezintă, din păcate, mocirla dâmboviţeană...
Desigur că au fost evitate discuţiile politice. În primul rând, din simplul motiv că pentru oameni ca şi Charles politica se face la nivel macro. Nu vreau să spun la ce nivel face politică doamna Udrea, un produs al clasei politice româneşti actuale, în ansamblul ei. Ar fi un evident dezavantaj pentru ea şi pentru cei pe care-i reprezintă. Şi atunci, despre ce oare au discutat cei doi la ceas de seară (din poze aşa reiese, că vizita a fost una pe-ntuneric, să nu folosesc termenul de „nocturnă”, că s-ar putea înţelege altceva)? Păi... sigur că despre turism! Că doar asta reiese din spusele doamnei Udrea, care l-a caracterizat pe Charles drept „un extraordinar ambasador al turismului românesc”. Să fiu în locul doamnei Udrea eu nu m-aş limita la atât, ci aş propune ca prinţul să devină, oficial, ministrul turismului românesc, cu titlul „onorific”, desigur, ca să nu fie lezate cumva sentimentele anti-monarhice ale lui Zeus de la Cotroceni. Poate în aşa fel nu am mai cheltui banii pe o frunză, ci am salva cu ei pădurile ţării. Alea care mai sunt. Altfel, mă tem că riscăm să rămânem doar cu amintirea celebrei frunze!
