C-aşa-i la noi!

Trăim în plin scandal naţional. ANAF-u’ e în tot şi în toate. Şi bune, dar mai ales rele (zic unii). Realitatea este, credem noi, comuniştii de la Flacăra Roşie, cu totul alta. Când trebuie găsit un ţap ispăşitor, trebuie. Un Acar Păun, adică. Distrăgând atenţia de la realitatea tristă a României, cei plătiţi să facă asta dau în tot şi în toate, ce ţin de ANAF, că e la modă. De parcă traficul cu ţigări din vămile patriei se face doar de când este Sorin Blejnar în fruntea ANAF-ului. Sau, mai bine zis, Stamora Moraviţa a inventat traficul de ţigări fără timbru. De parcă până acum vameşii nu aveau vile, maşini, bijuterii, amante, concedii de lux etc., etc. Haideţi să fim serioşi!
Sorin Blejnar e arădean la origini. E normal, din motiv de patrioism local, să ţinem cu el. Că nu am avut şi n-o să mai avem niciodată şef la ANAF un arădean. Nu ştim să fi făcut rău vreunui arădean. Agent economic sau altcuiva. Aşa că, despre ce vorbim? Dar, nu despre asta am vrut să scriem. Ci despre faptul că noi, arădenii, nu ştim să reacţionăm atunci când unul dintre ai noştri este luat în vizor şi ,,cordit’’ prin presa centrală. Bunăoară, Anton Pop, şeful Gărzii Financiare Arad, care, chipurile, a fost reclamat de către un individ sub acoperire că ar fi făcut aşa şi pe dincolo. Individul fiind, să ne înţelegem, un evazionist fiscal sadea, cu enşpe firme, toate pe lângă lege. Pe scurt, individul respectiv l-a reclamat (şi) pe Anton Pop că ar fi cerut şpagă. Asta după ce Garda Financiară Arad i-a confiscat individului în cauză vreo şapte cisterne încărcate cu produse petroliere, în valoare totală de peste 600.000 de euro. Şi, mai pe scurt, vă zicem că individul a importat produsele petroliere din spaţiul UE, a trecut pe facturi altceva decât motorină şi benzină, toate astea pentru a nu plăti accize şi a eluda plata TVA-ului (carburanţii circulau prin actele mai multor firme, parte dintre ele ale lui sau pe care le administra, pentru a li se pierde urma).
Nu avem partipriuri (e mai bine s-o scriem pe româneşte) cu Anton Pop, ci doar vă spunem că ne doare sufletul când arădeni de-ai noştri sunt terfeliţi pe plan naţional de către neica nimeni. Şi ca să argumentăm de ce ţinem cu arădenii noştri, în speţă cu garda financiară, vă spunem că de când Anton Pop este şef la gardă nu prea am auzit de abuzuri comise de către angajaţii acestei instituţii. Şi nici de vile sau alte cele apărute peste noapte în grădinile comisarilor.
Dar, poate aşa-i la noi, dacă o treabă merge bine, trebuie demontată. Nu pentru a vedea de ce merge bine, ci pentru a o readuce pe linia predominantă în regat. Adică, pe linia corupţiei. Deci, totul e clar: dacă nu-i de-al nostru (şi nu e!) înseamnă că e cinstit. Ia să-l mânjim noi cu rahat, să folosim un “ţepar” care să facă dezvăluiri, că poate devine “de-al nostru”. C-aşa-i la noi…