Paradoxul vremurilor noastre

Iertată-mi fie îndrăzneala de a «împrumuta» de la Octavian Paler acest titlu, dar cred că se potriveşte cel mai bine la situaţia actual a învăţământului românesc.

Cred că e primul moment al adevărului, în ceea ce ne priveşte! Aceştia suntem noi, într-un clasament real, nu într-unul construit pe cumetrie, începând cu gimnaziul şi terminând cu fazele superioare ale învăţământului: facultate, master şi doctorat.

Cred că avem mulţi absolvenţi de facultăţi care nu merită această titulatură. Statistica oferită de Uniunea Europeană ne arată că suntem printre ultimii, dar această statistic relevă un întreg ciclu activ, de 40 de ani. Adică, să-i spunem că între 1971 şi 211. Pentru România, «cântarul» ar trebui să fie doar pe ultimii 16 ani. Argument? În 1990 erau doar 20% din numărul actual de facultăţi. Deci, la 5 ani facultatea, până în 1995 «produceam» doar 20 procente din actualul număr de absolvenţi de studii superioare. Dacă s-ar face un calcul european al absolvenţilor, doar din 1995 până acum, România ar conduce detaşat.

Se spune că în proporţie de 80-85% absolvenţii de studii superioare nu lucrează efectiv în domeniul în care au absolvit. Şi-atunci? Înseamnă că au făcut o facultate doar pentru diplomă, nu pentru însuşirea cunoştinţelor. Cu alte cuvinte, mulţi absolvenţi au folosit şi folosesc facultăţile doar ca pe nişte fabrici de hârtie. O hârtie într-adevăr frumoasă, lucioasă, pe care scrie cu litere de-o şchioapă: DIPLOMĂ. Şi asta de circa 15 ani, cu accent pe ultimul deceniu...

În concluzie, la ce să ne fi aşteptat de la BAC-ul din acest an? Ne-am minţit, ne-am autofraudat, ne-amcreat un sistem propriu de a ne oferi diplome. Acum culegem roadele şi, din păcate, accentuându-se rigurozitatea examenelor, acesta e doar începutul.

Trebuie să creăm din nou şcoala românească, care nu mai e ce-a fost! Triunghiul elev-părinte-profesor trebuie să lucreze împreună, altfel e jale. Acum 20-25 de ani râdeam de americani şi de cultura lor precară. În acest timp ei se profesionalizau pentru a fi eficienţi economic. Acum, generaţiile noi, au acelaşi tip de cultură precară. Dar nu sunt competitivi pe o piaţă a muncii decât ca ultimă verigă: muncitorimea. Şi asta într-o proporţie covârşitoare. Ca norocul că mai avem vârfuri. Dar... din păcate, iarăşi din păcate, aceste vârfuri nu vor susţine viitorul României, ci al altor ţări. Nu avem o economie solidă care să-şi permită să-şi ţină geniile acasă. Vom rămâne cu eşuaţii de la BAC şi cu o grămadă de muncitori simpli, cu studii superioare. Cum spunea Paler: Paradoxul vremurilor noastre!

Cozmin Meszaroş