Subterfugii occidentale

România s-a panicat la declaraţiile politice ale unor lideri europeni cu privire la piaţa muncii. Declaraţiile, devenite măsuri, blocau accesul românilor pe pieţe ale muncii precum Spania sau Franţa. Asta oficial, deoarece neoficial această respingere era de mult timp împământenită. Scopul autorităţilor occidentale este de a proteja cetăţenii propriilor lor ţări de imigranţi, printre ei mulţi români. Care imigranţi lucrează mai bine şi au pretenţii mai mici decât băştinaşii.

Credeţi că românul muncitor suferă de pe urma acestor restricţii? Credeţi că întreprinzătorul occidental a dat fuga să-şi angajeze conaţionalii, care dau un randament mai slab pe bani mai mulţi? Da de unde...

Occidentalii s-au obişnuit de mult timp cu capitalismul sălbatic, cu ideea că legea îţi permite absolut tot ceea ce nu-ţi interzice. Aşa că s-au înmulţit investitorii străini în România, spre bucuria celor ce îşi sprijină discursul politicianist pe o sumă de statistici. În România apar firme ba olandeze, ba belgiene, ba germane, care au punct de lucru în străinătate. Adică, mai pe înţelesul tuturor, vine nenea Antwerpen sau tanti Eindhoven şi îşi deschid un S.R.L. sau S.A. în România, cu capital integral belgian, respectiv olandez. Ca orice firmă care vrea să lucreze în România, motivul e mâna de lucru ieftină. Ei, această firmă îşi deschide puncte de lucru chiar în Antwerpen sau Eindhoven. Şi, dacă tot are puncte de lucru are şi ce să lucreze. Logic, nu?

Deci, ecuaţie simplă: o firmă olandeză lucrează în Olanda cu muncitori români. Asta în ciuda restricţiilor de pe piaţa muncii. Şi-uite-aşa capitaliştii sălbatici au reuşit să păcălească propriile lor guverne. Sau nu... Asta pentru că sunt perfect convins că şi guvernele occidentale ştiu de astfel de artificii pe care le fac firmele, dar acceptă tacit metoda. Pe de o parte, aceste guverne anunţă anumite măsuri menite să adoarmă muncitorii autohtoni – şi ei sunt electorat, ce naiba –, iar pe de altă parte aceleaşi guverne sunt conştiente că mâna de lucru occidentală – în marea ei majoritate – este una plafonată, pretenţioasă şi în netă inferioritate faţă de imigranţi.

Această reţetă nu este speculativă, ci există în realitate. Astfel de firme funcţionează în domenii variate, de la construcţii la transporturi, şi de la curăţenie la alte servicii. Spre exemplu, în transporturi, o firmă olandeză are 80% dintre angajaţi români, ceilalţi polonezi sau slovaci, are maşinile înmatriculate în România, dar acele maşini n-au văzut ţara noastră decât la înmatriculare. În rest, totul pe şoselele occidentale.