Opinii Gelu Boci
Vremurile lui Robin Hood au trecut. Implicit şi vremurile când haiducii furau de la bogaţi pentru a ajuta săracii. Acuma-i tocmai invers: cei bogaţi fură de la săraci. Sec, nu?
Nu ştiu cum se fură pe alte meleaguri, ce tehnici şi inginerii economice stau pe post de vaselină la gresarea pieselor ce concasează vise, vieţi, conştiinţe pe altarul minciunii universale. Habar nu am şi nici nu mă frământă excesiv.
La noi, însă, se practică cu succes, nonşalanţă şi nesimţire rotarea cadrelor. Un fel de ringhişpil politic în care cu toţii ajung la ciolan în perioade bine definite, diabolic organizaţi în aşa fel încât ... citeste tot
Fără doar şi poate fotbalul zilelor noastre este într-o spectaculoasă şi accelerată transformare.''Blazoane'' înzorzonate se clatină sub semnul noului,fotbalul de azi nemaisemănînd cu cel din trecut,nici măcar cu cel de ieri...
Obositele şabloane sunt depăşite.Aşezarea în teren nu mai ţine cont atît de postul în sine a jucătorului cît de calităţile sale tehnico-motrice. Lucru dracului în casa popii !
Antrenorii români ar trebui să belească bine ochii,să-şi ascută auzul şi simţurile pentru că pare să fie şansa lor şi implicit a fotbalului ... citeste tot
Zilele astea s-a produs marea vînătoare de la Balc. Devenită de cîţiva ani buni eveniment monden de primă clasă, ţinînd cont de calibrul invitaţilor maestrului de ceremonii al carnajelor, ex-tenismenul, actualul om de afaceri, Ion Ţiriac.
Faină trebă, numai că vînătoarea de la Balc este în realitate, dacă o luăm în pielea goală, singurul abator în aer liber din ţară. Poveştile despre nobleţe, pasiune, niscavai adrenalină sau alte texte pompoase de adormit naivi cad în derizoriu cînd sunt spuse de camarazii de arme ai lui Ion. Cum care Ion? Ion a lui Ţiriac, misteriosul mustăcios care pe terenul lui creşte mistreţii ... citeste tot
Decembrie. Calendaristic prima lună de iarnă. Comercial, luna cadourilor…Supermarketurile se întrec în oferte cacealmiste atrăgând clientele cu “super reduceri”, “super oferte”. Totul la superlativ.Înotăm în pliante viu colorate ce ne propun produse ademenitoare la preţuri ceva mai domestice, probabil la preţurile lor reale cu tot cu adaosurile aferente. Reclama-i doar sufletul comerţului. Vorba jidanului. Jidanul, croitorul comerţului modern a înţeles primul că rulajul mare de marfă garantează succesul cu paşi mărunţi dar repezi. Dacă muşteriul nu mişună şi nu-i atras în prăvălie, toată sfâ ... citeste tot
Grabă. Stres. Oboseală. Ordinea oricum nu contează. Toate se leagă între ele într-o armonie diabolică. Trepiedul sus amintit ne-a transformat într-o rană vie. Orice atingere ne grăbeşte, ne stresează sau ne oboseşte ... Nu suntem destul de dibaci sau iuţi să ne grăbim cu folos şi nici destul de stăpâni de sine să nu ne stresăm şi evident şi mai puţin pregătiţi să nu obosim. Punct. Şi atunci? Probabil suntem o generaţie de dat exemplu, un contingent amplu ce acoperă un deceniu de eşecuri, frustrări sau deziluzii ... Bineînţeles că nu ne putem considera rataţi, experimentele ce s-au făcut pe noi, pe viaţa noastră, au avut pe alocu ... citeste tot
Tandemul Sandu – Dragomir a obosit. Era şi cazul. Cei doi „nemuritori“ par împiedicaţi în pedale şi butoane, în propriile urzeli, minciuni şi sumedenia de neconcordanţe în care s-au afundat constant de-a lungul nenumăraţilor ani în care au decis destinul fotbalului românesc la bine şi la rău... Ehei, când a fost cât de cât bine parcă erau trecute mai uşor cu vederea „micile“ matrapâzlicuri şi ghiduşii. Azi aşa, mâine aşa, până când domniile lor şi a lor circari au început chiar să crească că sunt un fel de Dumnezei. Gravă eroare.
Oare supranumele de „Na ... citeste tot
Adică „iarba verde de acasă“, vorba bunicului Tom.. Jones, iarba cu bucluc de pe „Naţional“, arena care ne-a făcut de cacao, de parcă nu eram de ajuns. Fraţilor, atâta lipsă de discernământ în combinaţie cu prostie, mai rar de întâlnit la pretenţiile anului 2011. Şi cu cine ne-am găsit să ne facem de râsul lumii, la propriu? Tocmai cu francezii care, oricum, ne desconsideră şi atunci când facem lucruri bune. Ne-am tras o arenă de cinci stele cu un buget bine „dospit“, tipic româneşte, lăsând la urmă esenţialul, calitatea gazonului, una de nedescris, ruşinoasă, pată veşnic ... citeste tot
Chiar de ar fi să-mi atrag dispreţul misoginilor, trebuie să recunosc că eu unul, iubesc femeile. Punct. Fie ele cuminţi, curve sau curvele dracului. Le iubesc. Descoperirea asta am făcut-o de pe vremea când m-am îndrăgostit lulea de o educatoare minionă ce se ocupa de grupa mică la grădiniţă. Cred că sentimentele erau reciproce cu un adaos pătimaş din partea mea, gelozia.
Dar mi-a trecut repede (chestie ereditară, probabil) din ziua în care, în drumul spre casă, mă ţineam de mână cu două fetiţe, una frumoasă şi una mai urâţică. Urâţica mi-a căzut cu tronc fiidcă mirosea mai bine, a şampon unguresc. De atunci şi pâ ... citeste tot
Din timpuri pierdute în negura vremurilor şi până astăzi, mai pe scurt din moşii strămoşilor noştri, ne-au tremurat cojoacelor, gacii nădragii, iţarii, pantalonii trapez şi blugii, că vin peste noi alde huni, goţi, ostrogoţi, barbari, celţi, tătari turci, leşi, unguri sau ruşi. Americani nu prea, că ăţtia „este curve.“ Au venit acuma, către final, la mişto, cu ceva scuturi antirachetă, evident în interesul lor pe cocoaşa noastră. În rest, diplomaţii de genul „naţiunea cea mai favorizată“ de pe vremea celui mai împuşcat preşedinte, Ceauşescu... Da’ nu asta-i sfâfâiala. Toţi enumeraţii ăş ... citeste tot
Într-atât de neîncrezători am devenit în
tot şi toate încât ne frustrăm până şi de
bucuriile palpabile, văzute „live“, trăite la
cald, bucurii ce ar trebui să ne facă mai buni,
mai puternici şi evident mai încrezători că se
poate, că putem, că o să putem să trecem vii şi
nevătămaţi peste complexul fals de inferioritate.
Indus în mintea şi aşa bulversată a românului
contemporan... Şi dacă „mansarda-i“ mobilată
necorespunzător, toate-s duse dracului!
Despre ce vorbesc? Degeaba campionul la
box, Bute şi-a apărat titlul mondial într-un mod
spectaculos, acasă la noi printr-un K. ... citeste tot
